Intoarcerea la viata

Incepusem treaba in noiembrie, hotarata sa ma "aliniez" timpurilor si sa am propriul blog. Mi-am zis: "Nu ma pot prezenta oricum." Asa ca am purces la cules (de informatii, de imagini, de valori, adevarate valori, pe care, asa cum imi propusesem, sa le pot aduce dinaintea tuturor.) Am reluat lecturi care candva ma marcasera, extragand "vorbe magice", am patruns in paralel si-n "noi aparitii". Structuram totul (note de lectura, fotografii, muzica, etc.), incercand sa-mi creez un plan dupa care sa le "expun". Mi-am propus inca de la inceput sa nu contribui decat in foarte mica masura, lasand spatiu la discretie musafirilor (fie ei autori, sau "cautatori de comori").
Prin decembrie mi-am zis: " Cat mai ai de gand sa aduni? Oamenii asteapta la usa. Deschizi, sau ii lasi sa tremure pe la ferestri? Gata! Poftiti! Casa mea e si a voastra! Veniti prieteni dragi!"
Nu a apucat sa intre nimeni, caci oarece necazuri dadura navala taman atunci. Intuneric, frig, tacere apasatoare, soapte fara de inteles, umbre...PUSTIU. Viata reala avea sa ma fi oprit din visele care incepeau sa devina realitate. Le-am tinut piept. Si de data asta! Cum de nu ma mai invat odata?! Cum de reuseste tristetea sa ma doboare iar, si iar?
In fine. Important e ca m-am intors. Sunt din nou aici si va astept cu drag in lumea BINELUI. Vreau sa fim fericiti cu totii! Am pregatit un ascunzis de nepatruns pentru tot ceea ce s-ar mai putea intitula "suferinta", despre care nimeni nu va mai afla cate zile oi avea.