Deschid in sfarsit acest blog gandit pentru odihna sufletului meu, pentru limpezirea mintii mele, pentru armonizarea trairilor mele, pentru materializarea “atat de virtuala” a visurilor mele, pentru a-mi uni eul pierdut in alte vremuri cu cel din zilele astea, sau pentru a-l salva pe cel de maine, trimitandu-l printre dragii mei de altcandva.
Nu mi-am propus un jurnal online, asta neinsemnand ca scrierile de aici vor fi totalmente rupte de viata mea. Imi voi converti insa sentimentele in monede antice dintre cele rare si indelung cautate si voi scoate la iveala, dupa sapaturi trudnice franturi de literatura, arta, filosofie, poezie, cu alte cuvinte “infinit de la EI” prin “infim de la mine”.
A nu se astepta prea mult, caci anunt din capul locului ca nu posed legaturi “profesionale” cu niciunul dintre domeniile enumerate. Ma declar o umila cititoare, o jalnica ganditoare si o mazgalitoare incepatoare inca. Atunci ce mi-a venit sa ma bag unde nu-mi fierbe oala?! Doar o pornire artistica izvorata din sensibilitatea fata de toate acestea, sensibilitate ce-mi vine de undeva, din nascare, din oarecare gene mostenite de la familia mamei cu deosebire…Cine stie?!
Asadar, BUN VENIT in casa mea, in casa LOR, in vremea mea, in vremurile LOR, in viata mea si-ntr-ale LOR!
Luati loc pe fotolii, apropiati-va de foc, stati si pe covor, ori pe treptele scarii, de veti fi prea multi; gasi-vom loc pentru fiecare. Ard toate lumanarile ce le-am avut prin casa spre a intregi atmosfera si a va da stralucire ochilor. Din bucatarie razbate miros de mere coapte cu scortisoara, anume pregatite pentru voi. Pentru bautori se gasesc sticle de import din aste timpuri, ori vin si tuica, pe care iute m-oi cobora sa le aduc din beciul mirositor a vechi si mucegai. Cineva sa puna niste muzica! S-o gasi, sper, pentru aproape toate gusturile bune. Sau…, putem canta si la chitara. Simtiti-va ca la voi acasa!
Si ca sa ma opresc repede, spre a nu depasi “infimul”, va invit pe voi, dragii mei oaspeti sa completati, sa comentati, dar rogu-va sa fIti blanzi cand criticati tot ceea ce din mari nume voi cita.
Nu mi-am propus un jurnal online, asta neinsemnand ca scrierile de aici vor fi totalmente rupte de viata mea. Imi voi converti insa sentimentele in monede antice dintre cele rare si indelung cautate si voi scoate la iveala, dupa sapaturi trudnice franturi de literatura, arta, filosofie, poezie, cu alte cuvinte “infinit de la EI” prin “infim de la mine”.
A nu se astepta prea mult, caci anunt din capul locului ca nu posed legaturi “profesionale” cu niciunul dintre domeniile enumerate. Ma declar o umila cititoare, o jalnica ganditoare si o mazgalitoare incepatoare inca. Atunci ce mi-a venit sa ma bag unde nu-mi fierbe oala?! Doar o pornire artistica izvorata din sensibilitatea fata de toate acestea, sensibilitate ce-mi vine de undeva, din nascare, din oarecare gene mostenite de la familia mamei cu deosebire…Cine stie?!
Asadar, BUN VENIT in casa mea, in casa LOR, in vremea mea, in vremurile LOR, in viata mea si-ntr-ale LOR!
Luati loc pe fotolii, apropiati-va de foc, stati si pe covor, ori pe treptele scarii, de veti fi prea multi; gasi-vom loc pentru fiecare. Ard toate lumanarile ce le-am avut prin casa spre a intregi atmosfera si a va da stralucire ochilor. Din bucatarie razbate miros de mere coapte cu scortisoara, anume pregatite pentru voi. Pentru bautori se gasesc sticle de import din aste timpuri, ori vin si tuica, pe care iute m-oi cobora sa le aduc din beciul mirositor a vechi si mucegai. Cineva sa puna niste muzica! S-o gasi, sper, pentru aproape toate gusturile bune. Sau…, putem canta si la chitara. Simtiti-va ca la voi acasa!
Si ca sa ma opresc repede, spre a nu depasi “infimul”, va invit pe voi, dragii mei oaspeti sa completati, sa comentati, dar rogu-va sa fIti blanzi cand criticati tot ceea ce din mari nume voi cita.
