Nuditatea fara urme de pudoare a copacilor in asteptarea matasurilor verzi, albe, roze.
Dublura cerului in oglinda neregulata a lacului cu maluri frante, tinzand spre dezghet total.
Acoperisuri lucii, ascutimi, multitudini de culori avangardiste, in contrast cu chirpiciul predominant la doar 1 km distanta.
Abur evaporandu-se din pamantul inca amutit de frig, magie fara de care campul ar semana numai tristete.
Gunoaie, gunoaiele lumii, gunoaiele oamenilor, gramezi ce si-au castigat dreptul de proprietate asupra terenului.
Cer inalt, pastel de griuri, bleuri, auriu, orange, intregit de lumini binefacatoare si rarisime umbre.
Nori adapostindu-mi ingerii, ingerii mei, grupati dupa categorii de iubire mai mult decat dupa grade de rudenie.
Cale ferata brazdand pamantul, trasand traiectoria clara a drumului prescris spre a fi strabatut de doua ori pe zi.
Poduri izvoratoare de ganduri, mereu aceleasi ganduri, interminabile aceste ganduri.
Triade de turle desemnand locasurile Domnului, indemnand credinciosii la executarea semnului crucii.
Ochii-mi preafericiti de lumina diminetii descoperira intreg acest tablou dincolo de zoaiele verticale ce decorau fereastra trenului.
Sufletu-mi curata degraba murdaria obstacolului de sticla, adaugand tonuri si nuante imaginare, pastrate cu sfintenie din tablourile alor mei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu