Iata, dara, stimabile doamne si stimabili domni, cam ce se cheama "interioare de altadata"! Fara pretentii de specialist, doresc a-mi exprima o simpla si umila parere referitoare la "caldura casei". Rog a nu se repezi domnii patroni de firme de sisteme si echipamente de incalzire, caci nu despre panouri solare, seminee sau centrale termice e vorba in propozitie. Aici se discuta despre alt tip de "energie termica".Si, ca sa nu fiu atacata, voi continua sa vorbesc la singular, in propriu nume, fiindca nu exclud posibilitatea de a ma fi rupt intr-atat de lume incat restul ei sa gandesca, sa simta totalmente divers.
Va sa zica, ma afund intr-un fotoliu moale, a carui husa de catifea am cusut-o cu grija cu multi ani in urma, imi iau o perna in brate si ma uit in jur. In dreapta, asezate pe masa imensa sub care m-am jucat copil fiind, dupa mama, si bunicul, si strabunica, stau 3 sfesnice matuite de vreme pe care nu vreau in ruptul capului sa le lustruiesc. Intre ele, un vas cu frezii galbene, flori preferate deopotriva de generatii si generatii (posibil sa avem o gena sensibila la mirosul lor). In fata, dulapul vechi, pe a carui marmura stau ordonate intr-un singur sir primele carti de dupa revolutie. Undeva, in spatele meu, pe secreterul LOR unde, stau in mai multe randuri cartile LOR, iar in sertare, fara doar si poate nu pot avea loc decat documentele importante de familie (scrisorile de dragoste ale fiecarei generatii, cartile postale trimise intre rudele plecate in calatorii, teancurile de fotografii neordonate inca in albume, etc.). De icoane, de fotografii, de tablouri de mana lor pictate (oooo, nimic pretios pentru colectionari!) sa va mai spun cata energie degaja?!
Asa caldura, dragii mei, nu-mi poate da nici mama centralei termice. Ei, da, la minus "x" grade afara, mi-as pune imprejur toate pledurile si paturile de lana de prin casa, as lua-o pe mama in brate, cu rama cu tot si tot n-as ingheta.
Asta DA caldura!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu