Urari d'ale mele

In noaptea de Revelion va urez tuturor:
Anul Nou cu SANATATE, VISE IMPLINITE, DRAGOSTE si PACE !

E clar ca poza din postare nu e de acum, dar am pastrat-o de la ultima zapada si de la ultimii turturi din bradul de afara. N-am apucat sa pun poze cu bradul din casa, ca sarbatorile astea...

Tot ce leaga insa fotografia asta de noaptea care urmeaza este rasaritul Soarelui pe care-l voi astepta si maine dimineata, ca si in dimineata in care, trezindu-ma cu marea de zapada in curte, m-am bucurat de rasarit inainte de a pleca la serviciu. Asa si maine. Ma voi uita dupa Soare, sperand ca prima lui aparitie din anul ce va incepe sa-mi aduca FERICIREA pe care mi-o doresc si pe care V-O DORESC TUTUROR din tot sufletul!!

LA MULTI ANI!!!

RECITAL CAMERAL - ,,Mediartys@Friends’’

MIERCURI 16 DECEMBRIE- ORA 17.30
MUZEUL ,,PAUL CONSTANTINESCU’’ PLOIESTI
RECITAL CAMERAL
,,Mediartys@Friends’’
http://www.mediartys.blogspot.com/
IN PROGRAM:
Poulenc- Sonata pt. clarinet si pian, partea I
Bruni, Pleyel- Duete pentru vioara si viola
J.Strauss- ,,Dunarea Albastra’’ pt. pian la 4 maini
J.Brahms- ,,Dansuri ungare’’ pt. 2 clarineti si pian
E.Grieg- Suita ,,Per Gynt’’ pt. pian la 4 maini
,,Silent Night’’, ,,O Christmass Tree’’, ,,O ce veste minunata’’,
,,Jingle Bells’’, ,,Mos Craciun’’- aranjamente speciale de Craciun pentru 2 viori
Cvartetul ,,ARTYS’’
www.youtube.com/artysquartett
Mozart- ,,Mica Serenada’’, Strauss- ,,Wiener Walzer’’, ,,Fruhlingsstimmen’’
Brahms- ,,Dansuri Ungare’’, Dvorjak- ,,Humoreska’’
Tangouri celebre: ,,El Choclo Tango’’, ,,Tico-Tico’’, ,,New York’’
=MINIEXPOZITIE PRODUSE HAND-MADE DE SARBATORI SI CD-URI
CU VANZARE: http://www.laminenpravalie.blogspot.com/, cosmin_faur@yahoo.com=
=INTRAREA LIBERA=

Multumim domnului profesor Cosmin Faur, care ne-a inclus pe lista prietenilor invitati la evenimentul pe care il organizeaza, prilej cu care vom expune si cateva dintre creatiile noastre. Asadar, va invitam si noi la Muzeul Paul Constantinescu in ton cu afisul de mai sus. Sa ne bucuram impreuna de un vis frumos de iarna!

Sursa: Mediartys

INSEMNARI IN CADRUL TRADITIEI

"Romania e o tara democratica, - Romanii sunt democrati. Si totus clasele sunt foarte distincte. E o ciudatenie aceasta. Democratia e in genere nivelatoare. Poate ca e mai accentuata ciudatenia, prin constatarea, - imposibil de tagaduit, - ca deosebirea e mai mare intre burghezie si micii comercianti.
In goana adaptarii, burghezia, impinsa de curaj si ajutata de noroc a evoluat grabnic, insusindu-si aspectul nobilimii, dar primenind traditia cu vigoarea brutala a tineretii.
Mica burghezie s'a silit sa imiteze. A imitat si maimutareste docil, dar neavand curajul celei dintai, tanjeste intermediar, intre pasivitatea populara si comicul neputintei de prefacere.
Cea dintai sburda intr'un modernism acceptat ori - cum si nazueste sa faca fata curentului de moda anti-traditionalist. In aceasta ciocnire de imprumutari si acomodari, se lafaeste ceeace numim de obiceiu cu usurinta, snobismul.
Iar cea de-a doua, naclaita in prejudecati, se sbate anemica in vrerea de a trece pragul dincolo, in lumea, care se arata dornica de libertate, confundand morala, datoria si progresul in bucuria egoista a sfidarii.

*

Dar ce-i snobismul?
E o forma de a te tine legat de moda, de a fi in randul intai al actualitatii, sub imperativul capriciilor si inovatiunilor, determinate in deobste de motive comerciale, sau hotarat personale.
M'am uitat cu deosebita grija la tipii snobi. M'am silit sa-i inteleg si cred ca nu gresesc afirmand, ca la orice snob e o parte de naivitate, e alta parte de supunere si mai e o parte de prostie.
Snobul e naucit de exterior. Vanitatea il impinge sa se conformeze aparentelor. Si cu asta, e impacat. Dar cand aparentele au cazut, ramane snobul ranjind prosteste.

*

La serbari, - la tot felul de serbari, - e un amestec de traditie, moda si snobism.
Traditia e mai mult sau mai putin pastrata in popor. Valul de rabujniri civilizate a adus si in popor, o oboseala in manifestarile festive. Greutatile traiului au sfasiat bucuriile, care asteptau sa se resfete, potrivit datinelor familiare si moravurilor regionale.
Dar a contribuit cu mult mai mult la scuturarea traditiei de micile si interesantele ei solemnitati, invazia politicei, care a tins sa darame orice credit legaturii cu trecutul.
In orice prilej, fruntasii politici au cautat printre aparentele democratiei sa smulga din tezaurul serbarilor traditionale, tot ceeace putea sa aduca un val de magulire momentana. Si azi asa, maine asa, caracterul festiv s'a banalizat. I s'a irosit continutul de solemnitate pentru o anume zi.
Irozii si calusarii apar oricand, fatarniciile oratorice ii cheama pentru mascarade populare.
Sorocurile si urarile se debiteaza in sir de lingusiri pentru toti gura-casca, infumurati sa ajunga, spre a-si satisface vanitatea de oameni la moda politica.
Sarbatorile Craciunului sunt in genere sarbatorile copiilor.
Dar cand parintii fac in fiecare zi partasi ai vanitatilor si necazurilor lor, pe copii; nu imprastie ei din sufletul copiilor tot magnificul importantei sarbatoarei si nu risipesc toata magia necesara sufletului copilului?
Ne crestem copiii, - si acasa si la scoala - cu toata lipsa de intelegere a copilariei.
Consideram pe copii in stare sa priceapa duritatile maturitatii noastre confuze.
Ii asvarlim pe terenurile de sport, sa-si fortifice muschii si-i ducem la cinematograf, ca sa vada orice si ne jenam sa le explicam. Amutim de pudoare de vorba.
La sarbatori, le dam daruri. Jucarii, care tin o zi. Ne facem o datorie sadica de a-i purta pe la vitrine, unde sunt insirate tinichele vopsite si hartii colorate fara gust.
A scris undeva Anatole France, ca cea mai placuta lectura e lectura unui catalog. El probabil s'a gandit la catalogul librariilor. La noi, lectiunile acestea sunt si mai rare, si mai funeste. Dar sunt fara indoiala cautate cataloagele pe care le distribuie magazinele cu jucarii. Aceastea sunt de cele mai multe ori singurile daruri cu care se fac bucuriile copiilor. Cu ele isi perd copiii vremea si nu supara parintii. Ele insufletesc iluziile, se deprind cu calculele, caci copiii iau parte activa la socotelile traiului zilnic si sentimentul lor de prematura ingrijorare sporeste dezamagirea. In fata unui atare sentiment, Mos Craciun nu mai e unchiasul sfatos venit din inaltul cerului, prin nameti de zapada sa aduca jucarii copiilor cuminti. Magia lui Mos Craciun s'a dus.

*

Sarbatoarea Craciunului ramane legata de bucuria zapezii, pentru jocul cu sania si placerile patinatului. Pentru copii, ca si pentru adolescenti si chiar pentru adulti, - pentru cei cari au sensibilitatea poeziei iernii.
Dar iarna are pentru toata lumea o importanta, - casi vara - asupra comunicativitatii.
- Ce frig e azi!
Asa se incepe convorbirea intre cunoscuti si necunoscuti. Si apoi dela frig, se sparge ghiata si se deapana impresiile cu aceiasi banalitate, cu care se implinesc toate indatoririle.
Si totusi si la Craciun, ca si in zilele celelalte sunt copii fara ghete si fara bucuria jucariilor. Si parinti la fel. Drama provocata de comparatii in zilele de sarbatoare ramane mai adanc intiparita. Revolta se traduce in oftaturi si prin aceleasi flexiuni umilitare de glasuri, la usile, la care se bate timid, si se raspunde cu aroganta.
Nu stiu, daca dascalii si parintii, cari vor sa-si educe copiii astfel, ca sa inteleaga suferinta si sa-i faca sa stie ce-i bunatatea reala, n'ar trebui sa-i plimbe in zile de sarbatoare, prin cartierele, unde locuesc sarmani.
Metoda intuitiva si invatamantul direct sunt singurele temeiuri de desvoltare morala. Acolo, in fata caselor razamate de cate un stalp ca sa nu cada, ar vedea copiii, in cata amaraciune se sbat alti copii, cari nu stiu ce-i sarbatoarea. Acolo s'ar deprinde sa inteleaga datoria de a ajuta.
De Sarbatorile Craciunului e legat si elogiul lacomiei la mancare. Si de sigur si la bautura.
Fara indoiala, ca elogiul il fac practic si aplicat cei cari au. Cei cari n'au inghit in sec.
O, elogiu mancarii.
Carne si fructe, prajituri si feluri multe de mancare. Vinuri si licheururi. Cafea si iar licheururi. Randuirea mancarurilor e o arta. Asezarea lor pe masa e decoratiune.
Pofta de a manca, dar mai exact lacomia la mancare, e un aspect al senzualitatii.
Ati auzit suspine mai sincere si mai profunde ca acestea:
- Ce nenorocire, ca s'a ars friptura!
- Ce pacat ca Maria a gresit prajitura!
Nu stiu, daca s'a pastrat mai cu ardoare vreo traditie ca aceea a mancarilor de Craciun: sarmale si carnati.
Sarmaua e legamentul traditional pentru festinul bucuriei crestine, Nasterea Mantuitorului.

*

Asa dar de Craciun, cadouri si mancari.
Irozii au intrat in cadrul politicei cu tot vicleimul democratiei.
Sorcova si colinda sunt episoade autentice.
Grija de copii are aspect de deprindere mecanica.
Si totus, se aude par'ca departe, ecoul cantecului simplu, invatat din tata in fiu:

Hai, sculati, sculati
Voi, boeri bogati,
C'au venit colindatori...

Si ecoul se intinde. Corul vocilor fragede de copii rasuna. Mai tare, mai tare. Am fost si noi copii. Am cantat si am urat si noi. N'au inghetat amintirile. O infiorare din vremea, cand invatam colinda.
Ce bine era, cand nu eram sceptici.
Ne placea monotonia ritmului colindei.
Daca ne-am sili azi sa intelegem maimult bucuriile copilariei. Daca ne-am stradui sa punem mai multa sentimentalitate in manifestari. Si daca am fi mai lirici in cugetare."

B. Cecropide
Ilustratiunea Romana; Numar de Craciun, 1929

La sfarsitul unei zile incepute in magia unei zapezi discrete, la sfarsitul unei zile in care am mai si cantat colinde, am mai si impodobit, dar mai mult am visat la sarbatorile de iarna, m-am trezit dinainte cu cateva lecturi "din alte vremuri". Am extras din biblioteca o colectie legata de jurnale "Ilustratiunea Romana" si am gasit ceva (cum gasesc adesea) in ton cu simtirile si gandirile momentului. Nu m-am putut abtine si am transpus aici articolul care, desi pe alocuri e departe de realitatea zilelor noastre, pastreaza un fond demn "de bagat la cap". Iertare pentru expresia deloc slefuita cu care am incheiat.

MIRCEA CARTARESCU - Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.

când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.

poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,

nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.

fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,

fii iubita mea permanentă.

hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.

să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste

când ai nevoie de dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

Cand esti singur, chiar nu poti sa scapi de singuratate orice ai face. Iar cand iubesti, celalalt se face ca nu simte. Asa se ajunge la a fi ... nimeni.