Iubim? Mai iubim? Ne iubeste cineva? La ce ne ajuta sau cat de rau ne face? Mai avem nevoie de sentimente d-astea clare, nevoalate de ambient, crize economice, evolutii socio-profesionale, etc., etc.
Vrem dragoste? E de ajuns sa mergem la un teatru bun, sau sa-l ascultam pe marele pianist care apare rar pe scenele de provincie, sau pur si simplu sa vizionam extaziati grandiosul film premiat si para premiat, recomandat de cea mai buna prietena. Ne umplem de o bucurie sufleteasca care seamana a ...
Ne simtim neimpliniti, neapreciati si parca am fi tentati sa credem ca un strop de dragoste in plus ne-ar da aripi? Ne indarjim in munca, studiem suplimentar, schimbam job-ul, dam din coate, uneori peste cadavrele disponibilizatilor, facand tot ce ne sta in putinta ca sa ajungem cat mai in varful piramidei. Chiar asa, cred ca afara de manele, nimic nu a fost mai repede inteles de romani, ca modul de ascensiune intr-o "intreprindere privata cu structura piramidala". Tragi, inainte, si iar inainte, pe branci, ingenuncheat, ca sa obtii satisfactiile "inaltimilor". Ei da, dar acolo sus, cata "dragoste" nu se poate cumpara.
Vrem chestii mai "fiebinti"? Este! Televizorul are o gramada, revistele si ziarele colcaie, "duduile darnice de amor" au deja locurile insemnate, fara a mai vorbi de magazinele specializate in "d-ale sexului" (iertat sa-mi fie, dar am zis-o p-aia dreapta, ca nu stiu cati indragostiti, bantuie asemenea shopuri). Ei, si iar ne napadeste "dragostea"...
Si cand chiar nu mai facem fata, cand lucrurile ne depasesc, prietenul Alcool nu ne lasa niciodata la necaz. Si atunci sa vezi cum dragostea te invaluie, cum viata e cu adevarat "en rose", cum toata lumea iubeste pe toata lumea. Ce mai, dragostea e frumoasa, domne! Si, ca sa asortam licoarea cu evenimentul, apelam la o sticla de vin bun, cu vechime, atunci cand suntem cu sotia, sau la o sticla de wiskey mai de mana a doua, cand e vorba de-o iubire "second hand".
Dar daca ne-a lovit si ne-a lovit disperarea, si nu e nimeni pe o raza de mii de kilometri care sa se prinda ca ne dorim sa fim iubiti/iubite, ne indragostim nebuneste de shopping, despre care expertii spun ca e si o terapie beton. Si cand avem pungile cu antet vizibil pentru restul lumii ( ca sa se stie clar, cine, ce, de unde are posibilitati, nu gluma ) pline, si cand ne mai comandam o masina ultimul ragnet dupa care intorc toate "damele" capsoarele lor frumos coafate, ei, ce mama ei de dragoste... Dragoste are tot prostu', dar pretiosenii..., sa avem pardon.
Si uite cum dam DRAGOSTEA pe orice, pe cariere, pe aventuri si vicii la moda, pe avutii si alte chestii ieftine.
Si uite cum astia mici n-or sa-si mai trimita biletele pe sub banca, si n-or sa mai stranga bani la pusculita ca sa cumpere o floare. Si cum ei cresc tare repede, ne vom trezi maine ca nu mai vor sa se insoare/marite, "ca asta era pe vremuri", ca n-or sa-si mai doreasca urmasi, pentru ca nu vor mai putea avansa in cariera si...
Si...eu una sunt disperata, pentru ca vreau sa apuc ziua in care sa-mi iau nepotii in brate (cat mai multi, ca-i iau pe rand), vreau sa merg la nunta lor si sa-i vad iubind si iubiti de oameni normali. Atata doar. E prea mult?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu