Miros de trup abandonat de suflet
Sub soarele nerusinat,
Miros de trup pe care
Carnea creste,
In care sangele bolboroseste
Si, intr-un fel de harnica furtuna,
Celula cu celula se-mpreuna...
Nu te-apropia, nu ma atinge,
Amar mi-e trupul si otravitor,
Cu soarele prelins la subsuori,
Cu fluturi beti de mine, rascoliti
Din larve sfaramate de dorinti
Pe care nu pot sa le-ncapa.
Fugi!De bratele profanatoarei cruci
In care, fericita, ma urasc.
Nu-mi respira miasma-mbatatoare,
Cand sufletul ma paraseste-n soare
Ca sa te prind si sa te rastignesc.
Din seria: "La o cafea cu lapte si cu poezie". Insomniile continua. Ma duc deci la o cafea cu lapte, de dupa-amiaza si spre justificarea nedormirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu