"Prin formaţia sa, dor are în el ceva de prototip: este o alcătuire nealcătuită, un întreg fără părţi, ca multe alte cuvinte româneşti cu înţeles adânc şi specific. Reprezintă o contopire şi nu o compunere. S-a contopit în el durerea, de unde vine cuvântul, cu plăcerea, crescută din durere, nici nu pricepi bine cum."
M-am oprit la citatul asta din cufarul cu citate d'ale lui Noica pe care le consider "cam de suflet" dintr-un amestec de cateva zeci de doruri... Of, dorurile astea, care-mi tot dau tarcoale de cand tot nu mai vine primavara! Voua nu va e dor de nimic/nimeni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu