Atat de aproape...
De la granita dintre taramuri totul, dar absolut totul apare sub o alta lumina. Probabil lumina venita de dincolo... Ochiul se transforma intr-un obiectiv cu performante inimaginabile, ce reuseste sa surprinda pana la cel mai aparent insignifiant detaliu fiecare figura, fiecare sunet, fiecare umbra, fiecare tresarire. Asa se face ca nicio masca nu mai poate transforma un chip, niciun decor indelung mesterit nu mai reuseste sa induca altceva decat realitate, pura, neinduplecata, izbitoarea realitate. Fiecare fiinta, lucru, intamplare isi are lipita eticheta dupa care incepe trierea: bune, exceptionale..., rele, mizerabile...
Un pas, cateva secunde si... Intunericul se traduce in lumina, gandul e totuna cu fapta, bucuria se permuta in tristete.
Dar culorile?! Culorile nu mai sunt culori. Le ineaca haul sau le sufoca lumina. Ce se petrece cu miile de tonuri, de nuante? Culorile simtindu-se inlaturate se razvratesc si-n lupta lor cu multi morti si raniti reusesc sa aduca totul inapoi. Dincoace.
Dincoace de soare e viaţa.
Dincolo de viaţă sunt îngerii.
Dincoace sunteţi voi.
Dincolo de subînţelesuri suntem noi.
Dincoace, ca si dincolo,
doar vorbe, gânduri, vise…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu