S-au trecut macii, trecut-au si verile cu Soare... E vremea culesului?! ... Culesului de nimic si de orice. Baloti de ganduri si vise desarte vor umple carul femeii obosite, rapuse de tristeti... A asteptat prea mult vara si a istovit de atata asteptare. Viseaza acum la Craciun, la focul din sobe, la caldura paturii de lana. Nu mai vrea viscole, nu mai vrea gheturi, e ea insasi un morman de zapada, murdara pe alocuri de noroi, stropita de mocirla la trecerea nepasatoare a bocancilor unuia, sau a altuia... Se odihneste doar o vreme, caci are a-si purta zilele ei si zilele altora nu doar pana la iarna, ci inca vreo cateva ierni, pan' ce or fi cu totii la casele lor, la focurile din sobele lor, la cantecele copiilor lor. Ea nu va mai vrea sa mai care de una singura vreascuri, focul se va ispravi pana la ziua, sufletul ei se va stinge pana mai spre inserat, cand alt ger napraznic ii va ingheta sufletul, conservandu-i-l pentru niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu