duminică, 12 aprilie 2009

Pamantul deocamdata - MIRCEA VINTILA



P.S. Click totusi pe Andrei! In Duminica Floriilor inca o rugaciune din tot sufletul pentru sanatatea lui.

...iar pentru toti sarbatoritii, flori si La multi ani!

3 comentarii:

mathilda spunea...

Draga mea,
Încep astfel mesajul meu şi nu-mi pot explica de ce îndrăznesc să tutuiesc un om pe care încă nu-l cunosc.Mai ales eu, care susţin persoana aII-a plural şi pronumele de politeţe mai ales în lumea asta, ca o formă a distanţei-în sensul că, vai, puţini dovedesc că merită să primească girul APROAPELUI....Da, acum ştiu, tutuiesc pentru că am gasit un OM cred că în asemenea contexte e nevoie de goliciune ...spirituală,în sensul sincerităţii, iar asta îl exclude pe ,dvs''!
Aşadar, draga mea, ÎŢI MULTUMESC, LA RÂNDUL MEU, PENTRU OMENIE(şi am lacrimi în ochi pentru că e ceva rar!!!!).Ceea ce faci este minunat!Sunt alături de tine cu gândul şi cu tot ce crezi că aş putea contribui!
Povestea lui Andrei mi-a răscolit sufletul şi, cu toate că am fost bântuită zilele astea de nişte sentimente de tristeţe,omenească, iminentă uneori, cred că sunt nimicuri pe lângă drumul de Golgotă pe care îl traversează acei părinţi şi micuţul Andrei.
Doamne ajută, să fie bine!
Iar penru ceea ce faci, încă o dată,,Jos pălăria!''Raluca Faur

Roxana spunea...

Raluca, iti multumesc pentru TOT. Nu ma simt prea confortabil cand mi se aduc laude pentru chestii pe care consider ca e normal sa le fac. Am o teorie a mea, anume ca ce fac din suflet, asa trebuie facut si nu incape alaturi categorisire, d-aia e din suflet ca sa fie "de bine". Nu poti face rau din suflet, nu? Ce vine din minte, ei da, acolo e vorba de capacitati, de stradanii de performante, de valoare pana la urma. Acolo, sincer, laudele mi-ar tine binisor de cald, nu in sensul de a ma culca pe-o ureche, cat pt. a-mi da avant. Dar cu mintea stau cam prost de la o vreme, ba o plafonare, ba nehotararea de a schimba drumul, ba cine stie ce scuze mai pot gasi. Adevarul e ca pur si simlu am o alta problema, despre care nici cu mine nu vreau sa vorbesc prea mult. Nu de alta, dar de la minte, ar cam cobora iute si spre suflet si atunci e chiar belea. Ma rog...
Apropierea ta mi-a facut tare bine. Pot sa-ti marturisesc ca te asteptam de ceva vreme? Nu sunt deloc multi cei pe care sa-i simt "aproape". Si vorbesc despre "aproape" de la un cap la altul. Ganduri, simtaminte, preocupari, fel de a fi..."Te-am citit" in cateva randuri si mi-a fost de ajuns pentru a te cunoaste si pentru a-mi dori apropierea si in viata de zi cu zi. Offf, parca nu m-as mai opri, dar... Raman cu speranta ca ne vom vedea cat de curand si ca acesta este inceputul unei prietenii care sa ne umple sufletele si sa ne lege in cine stie ce proiecte de viitor.

Roxana iar spunea...

Vezi, m-am pierdut, m-am lasat dusa de ganduri, invaluita de entuziasmul sosirii tale, fara sa-ti spun despre Andrei. Nu fac chiar nimic special; doar il iubesc poate tot atat cat o iubeste el pe Marta. Si daca dragostea face minuni (si eu ma incapatanez sa cred in asta), atunci afla ca am presimtirea ca el se va face bine, ca vom reusi sa strangem si banutii de care au nevoie, ca vor trece peste toate cu bine si ca multi vor intelege multe.