Tie

Sunt Nimeni desi uneori ma simt Cineva.
Ma stii de undeva, nici nu mai stim de unde,
Parca te-am zarit si eu demult
La un colt de lume vie sau
Intr-o pagina de viata abstracta.
Mi te imaginez mereu acolo,
Ocupat cu d'ale tale, d'ale Lumii ori ne-Lumii.
Stii bine ca nu te voi chema
Chiar daca buzele mele freamata
Ca pentru ele insele: "Vinooo..."
Astept miracolul prin care o vei face tu.
Trec zilnic pe la tine, iti las la usa o prajitura,
Un ceai cald de fructe de padure;
Vinul bun l-am pus la pastrare.
Ma bucur sa te aud dincolo de poarta,
Sa te vad dincolo de zid...
Mirosul de vant si de ceata razbate
Din locurile pe unde treci.
Plec de fiecare data cu o lacrima grea
De fericire amestecata cu tristete,
Care sta acolo peste zi,
Pentru ca seara, tarziu, sa o stergi
Cand vin sa ma cufund in bratele tale
Sa te aud soptindu-mi ca prin in vis:
"Dormi in liniste!"
Un alt mod de a zice: "Odihneste-te in pace!"
Parea ca ai inteles bine cata nevoie am
De Liniste, de Aer, de Lumina,
Doar ca de acolo, din zarea ta
S-au anulat toate zborurile spre Pamantul meu,
Fiindca s-a aflat pan' si acolo
Ca aici e totul rece, negru...
Asa-i de cand e lumea, pamantul.
Caldura o purtam inauntru-mi,
O mai simt si acum uneori.
E precum lava unui vulcan cuminte,
Zacand in craterul adanc,
Calculand continuu cand si cum sa erupa
Asteptand semnul care sa comande revarsarea
Dar nedorind sa produca pagube materiale
Si nici intr-un caz umane.
I-am auzit pe unii vorbindu-ma pe la colturi
Ca n-ar fi rau sa-mi donez caldura.
Ar fi o oarecare sursa de energie
Pe care bineinteles ca nu o vor pomeni
Revistele lor de specialitate -
Cercetatorii se ocupa mereu cu altceva.
Eu insa ma gandesc ca
Tu, doar tu ai putea sa o transformi in
O mie noua sute nouazeci si noua
De cuvinte datatoare de viata.