Seara inainte de ... "Noapte". Pasi marunti, osciland intre melancolie si extaz. Drum fara tinta. Simturi si simtiri la limite indescriptibile. Freamat in culoare, nemiscare in forma. Ganduri, trairi, imaginatie, visare ...Istorie impletita cu arta, comori fara de care lumea ar fi fost doar un taram sterp. Si toate acestea in miezul unei "Toamne", marea opera pe care autorul ei nu o semneaza niciodata, dar in fata careia ramanem intotdeauna inmarmuriti in contemplare.
Silueta neagra, ghemuita, intr-o tacere rece singulara, inconjurata de zgomotul linistitor al fosnetului dimprejur. Trepte pe care talpile urca tematoare, spre a nu strivi vreo ultima suflare de frunza prabusita. Dincolo, sus, un suspin imaginar izvorat paradoxal din neclintirea trupului daltuit.
Maiestria redarii nu doar a formelor, ci si a starii, transmite nevoia femeii de bronz de a fi atinsa, de a i se desclesta bratele sprijinite pe genunchii adunati, de a i se ridica cu blandete fruntea cazuta in tristete, de a fi privita si de a-i fi ascultat sufletul graind.
Intr-un colt, la doar cativa pasi distanta, o banca goala purtand inscriptia marturiei suferintei ei. Parea ca asteptase acolo, mult, atat de mult incat trecusera secole de cand nimeni nu venise sa o vada, de cand nimeni nu o mai auzise razand, de cand nimeni nu-i mai atinsese rotunjimile dezgolite, de cand ... nimeni ... Se retrasese pe cubul de piatra de unde isi plangea zilele, anii, epocile. Doar frunzele cazand ii mai mangaiau din vreme in vreme trupul, in toamna asta, si-n alta, si-n altele...
In alt colt, morman de nesuflare, adunat de vant si imprastiat iar, gramada de frunze trecute peste ea in vartejuri timpurii fara sa fi putut alina vreuna din durerile sale.
Perdea galbena de increngaturi retezate periodic, lasand sa patrunda doar farame de lumina dinspre lumea de dincolo, dinspre lumea vie, spre femeia din "Noapte".Mai multe despre Maillol si muza sa, aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu