Portelan si trandafiri printre stropi

Ploua iar. A plouat si peste noapte. Zorii au venit dupa vise stranii intrerupte adesea de suspine. Prin fereastra intredeschisa razbateau picuri purtati de un vant nebun. I-am simtit pe umeri, pe frunte, pe gat. N-am vrut sa inchid geamul. Ar fi fost sansa caderii intr-un somn adanc. Ma temeam. Doream raceala ploii stingand fierbinteala gandurilor.

Astfel, de indata ce s-a luminat de ziua, mi-am luat o inka fierbinte si doi biscuiti si am incercat sa ma adun dintre ploi si sa ma astern pe hartie. Am mazgalit cu nimicuri cateva hartii si...

Aburul scria ceva pe aerul rece. Nu reuseam sa deslusesc alfabetul.
As fi fotografiat ceasca aceea si scrierea de deasupra ei, dar acumulatorii nu au vrut.
Mi-a venit ideea de a scotoci printre vechituri. Imi aminteam ca mai avusesem candva initiativa asta si-mi iesise ceva...
Cautari fara rezultat.

Am rasfoit apoi " paginile de dimineata" si am gasit o frumusete de cesti de portelan. Iar de aici la trandafirii mei, a fost doar un salt mic, sprinten, inviorat, ... ca dupa ploaie.

Si asa a inceput o duminica "la adapost" intru prelunga, sfasietoare, nerostita aDORare. Si va trece si ea si va mai veni o saptamana, si alta duminica si ...

Dar ce ziceti de un vals?!

P.S. Sunt flori pe care le iubesc mai mult decat pe trandafiri, dar... de exemplu, le mananca melcii.