... iar de departe, privirea aceea
sfredelea adanc,
zambind a NU-pricepere nimic,
apasand tot mai adanc
rana deschisa, care
trecea prin fiecare an,
prin fiecare cerc al vietii seculare,
sapand carare viermilor
si negraind povestea,
care facuse sa se crape pe din doua
pe din trei si pe din multe
scoarta care candva fusese
o mandrete de vesmant
peste o podoaba de viata
cu inelele intregi
si fara de drumeaguri stramte
pentru gaze reci, daunatoare.
... iar de aproape, privirea aceea
parea sa mestereasca un bandaj,
dar era doar o iluzie de fasa
prea tarzie si prea devreme
pentru cat de impamantenita
era rana aceea deschisa.
... iar de departe, privirile toate
cantau la unison ciuntirea,
izolarea ranii deschise care
in cunostinta de cauza
se simtea contagioasa si
parasea padurea vie
dorindu-i sa ramana intreaga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu