duminică, 28 februarie 2010

De demult ...








Si tot asa de demult..., demult... gasit-am o scrisoare trimisa de Creanga lui Eminescu. N-am reusit sa aflu anul, dar mai cautam. Deocamdat' de vremuri de demult cu drag ne bucuram!
Sursa: http://e-books.weblog.ro/


Bădie Mihai,

Slavă Domnului c-am primit veşti de la tine! Eu te credeam mort şi mă luam de dor cu amintirile, când eraţi în jurul meu, tu, Augură, cel blestemat, Conta şi alţii, cari acum vă fuduliţi prin căpitală, alături cu ciocoii, mânca-i-ar cânii, că sunt fiii lui Scaraoţchi, şi pe voi norocul şi binele. De ce laşi pe Veronica să se zbuciume? Te-am aşteptat de Crăciun să vii, dar beşteleu-feşteleu, că nu pot striga văleu, şi cuvântul s-a dus, ca fumul în sus, şi de venit n-ai mai venit. Aferim. Dar noi, adică Ienăchescu, Răceanu şi alţi muşterii pentru mâncărică şi băuturică bună, am tras un bairam de cel turcesc, cu vin grecesc de la Amira. Apoi ne-am dus cu sania afară din oraş, şi acolo pune-te din nou masă! A doua zi la fel; de-abia a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui. Acum stau lângă horn cu pisicele mele şi mai pun rânduială în cele însemnări. Tu, te cerţi cu politicienii prin Timpul; ce-ai păţit de te-ai făcut aşa războinic?

Sănătate şi voie bună,
Ionică

Niciun comentariu: