sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Nicolae Iorga



In loc de indemn la vot, in loc de impartasirea propriilor impresii despre candidatii la prezidentiale, sau despre viitorul Romaniei care sta si in mainile noastre, am ales sa postez aceste imagini de arhiva. Sper sa fie un mesaj bine inteles si sa nu primesc injurii cat sa-mi taie cheful de a ma mai deplasa maine la urna. Lehamitea e la cote superioare, sperantele la minimum posibil, dar sa facem tot ceea ce poate tine de noi, cei mici dar multi. Cam asta s-ar intelege prin solidaritate.

Doamne ajuta poporul asta, dandu-i conducatori cinstiti inainte de toate!

P.S. Nu stiu (de fapt cam stiu, dar ma fac ca ploua) daca cu sau fara legatura cu atentia pe care ar trebui s-o acordam alegerilor, am in fata "Antologia rusinii" dupa Virgil Ierunca, o carte pe care as recomanda-o cu mare drag si pe care o puteti gasi in librariile Humanitas.

2 comentarii:

mediartys spunea...

practic, daca vrei sa stii ca ai dreptate- ti-o confirm cu cel mai curat sentiment de prietenie pe care il am fata de mamica unui copil talentat si drag cum imi sunteti tu ( pot sa-ti spun copil, cred!?) si MARTA: noi nu ii votam pe ei decat daca suntem implicati in politica- asa am ajuns sa gandim( unii pentru graunte, vin, curcan- altii pentru alte idealuri si idei); eu iti spun ca asa gandesc practic, desi asta nu imi afecteaza gandirea morala si sociala si comunitara in nici un fel- am ajuns sa cred ca daca nu ajut pe cei care cred ca ca ma pot ajuta mai departe, nu am facut nimic nici pentru comunitatea pe care incerc sa o creez aproape din nimic- daca tin cont cata opozitie am avut pana acum dpdv moral si practic.

Deci vinovatii sunt peste tot, nu numai acolo unde stim noi ca putem acuza si nu ne acuza nimeni direct- deci nu avem nici raspundere directa asupra opiniei exprimate.

Roxana Creanga spunea...

Iti multumesc, Cosmin. Ai dreptate, caci stiu si eu destul din uratele contre cu care te tot lupti pentru a-ti implini un vis, un vis care ar fi totodata benefic oamenilor, tinerilor, viitorului acestei tari (la cote mici, dar suficiente cat sa ofere o educatie, o cultura). Postarea asta mi s-a parut destul de profunda din punct de vedere al mesajului "de altadata". Munca ar trebui sa fie mai altfel privita. Acum, mai mult ca atunci se munceste "putin si raslet" si mai ales fara solidaritate nationala. Constiintele multora au ramas la fel de nepasatoare ca-n vremurile dictaturii comuniste, cand...timpul trecea, leafa mergea, fiecare fura ce putea. Pe de alta parte, a munci intru solidaritate nationala nu inseamna doar ca eu sa ma spetesc ca sa-mi umplu buzunarul, ca sa-mi cumpar haine de blana (eu?! ha!ha!)sau sa-mi ingras neamul. Ca cei de sus vor ajunge candva sa sustina actiuni ca cele gandite de tine, de noi (indraznesc sa ma includ in categoria celor care au si alte ganduri decat propria familie)si de altii, da-mi voie sa am rezerve. Nu cred ca se va intampla curand. Pana cand nu vor disparea scursurile, pana cand nu se va termina cu santajul asta de mahala dintre ei (caci putere sau opozitie, toti sunt "manjiti"), nu prea vad nicio minune la orizont. Sa speram. Da, asta ne ramane dincolo de a ne lupta cu morile de vant. Iar despre treaba cu vinovatii (apropo de cartea lui Ierunca), ...ti se face pielea de gaina la anumite pasaje.