Toamna îmi ineaca sufletul în fum...
Toamna-mi poarta în suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansam acum,
Tragica betie, moale leganare...
Sangera vioara neagra-ntre oglinzi.
Gandurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fara nici o soapta. Numai să-mi intinzi
Bratele de aer ale clipei duse.
Ochii mei au cearcan. Ochii tai is puri.
Cata deznadejde pasii nostri mâna!
Ca un vant ce smulge frunza din paduri,
Ca un vant ce-nvarte usa din tâtâna...
Maine dimineata o să fim straini,
Vei privi tacuta maine dimineata
Cum prin descarnate tufe, în gradini,
Se rotesc fuioare vestede de ceata...
Si-ai să stai tacuta cum am stat si eu,
Când mi-am plans iubirea destramata-n toamna,
Si-ai să-asculti cum cornul vantului mereu
Nourii pe ceruri catre zari indeamna.
Pe când eu voi trece sub castani roscati,
Cu-mpietrite buze, palid, pe carare,
Si-or să mi se stinga pasii cadentati -
In nisip, scrasnita, lasa remuscare...
vineri, 6 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Nicul Alifantis e nemuritor!
Foarte frumos sait (ca substanta, vorbind) gasesc aici.
Aurelian
Aurelian, foarte corecta prima afirmatie. Pentru a doua iti multumesc, ma straduiesc, desi o mai dau si-n bara cateodata, mai din graba, mai din nestiinta...
N-ai pentru ce sa-mi multumesti. Chestia, care tot incerc sa mi-o bag si eu in cap, si care e adevarata, e ca: n-are rost sa incerci sa fii perfect, traiesti, gresesti si-i omenesc (ar trebui sa ne bucure asta, fiindca imperfectiunea da o amprenta mai "originala"), iar lucrurile frumoase se construiesc in timp.
E timp...
Danseaza cu muzica!
Aurelian, am inteles: nu-ti multumesc. Nu am incercat sa fiu perfecta niciodata, dar nici n-am vrut sa gresesc, desi...daca as contoriza greselile vietii mele...Sa ma apuc, ca tot vine postul?! Cat despre lucruri frumoase construite in timp...simt un gust amar. Nu tot ceea ce noua ne pare frumos poate sa placa si altora si sa fie pretuit deopotriva. E unul dintre necazurile mele, acela de a nu putea imparti "frumosul" cu cine trebuie. Dar, poate ca e timp si pentru schimbari de situatie. Chiar o mai fi timp?! Batranetile dau ture primprejur. Pana una alta, chiar ca as dansa.
Te-am ascultat si pentru un moment, cat am stat,chiar ti-am inteles povestea. Poate eu, sunt prea plin de visare sa ma gandesc c-as putea ramane vreodata fara timp, chiar si acum cand timpul parca-mi pune-o lama la jugulara, privindu-i pe ai mei si pe altii dragi - lucruri frumoase, stii? care dor cand le privesti, dar te incalezc ca sunt acolo... - dar totusi vreau cu nebunie si ardoare sa cred ca mai este timp... ca mai am timp... ca timpul nu ma lasa... ca timpul e de ajuns...
Cateodata imi dau palme pentru aceste minciuni, dar imi revin si continui sa visez...
Voi vedea in timp daca frumosul pe care l-am visat mereu, se va dovedi frumos si pentru mine. Vreau sa cred ca DA! Mi-am zis: de-ar fi ultimul lucru pe care-l fac, sa caut acel frumos si sa-l fac sa ma vada si sa stea. Iar atunci, timpul va ramane doar o problema relativa, undeva in alt colt, uitat de noi.
Dansezi?
Daaaaa! Dansez! Si mai si visez, bag sama.
Mi-a face placere sa dansez. Si prima melodie care-mi vine in cap - apropo de cantautor- e "Vino"...
Trimiteți un comentariu