vineri, 16 aprilie 2010

Imagini - filmari - arhive despre VIATA


In goana trenului am zarit padurea inverzita, tanara, de un verde intens. In padure gonea o turma de oi. Pastorul era departe, in zare. Oile il urmau. Din spate, insa, un caine mare, alb, frumos, avea grija sa nu se piarda vreuna...

Imi pare asa rau ca nu am avut camera la mine pentru a filma, chiar daca nu ar fi rezultat mare grozavie... Era un spectacol rar al VIETII.

2 comentarii:

A. spunea...

2 pastori se intalnira, 2 pastori se intalnira..

Sa culegem floricele pe campii.
Sau cam asa suna un cantec in copilarie. Asta-i remixul :))

De cioban ma faceam, branza (parte) aveam!

Roxana Creanga spunea...

A., parca originalul era cu 3 pastori. Frumos colind de Craciun!Iti multumesc ca mi l-ai amintit. L-am ascultat/vizualizat chiar acum pe youtube in interpreatarea Madrigalului. Pana acu' am tot dorit vara, dar vara asta...mai bine ar trece peste noapte. Sa vina si iarna, si vara ailalta, si alta iarna, si... ce-o mai vrea Dumnezeu-Pastorul Sef. Ma bucur din tot sufletul ca mai viseaza lumea si la floricele pe campii, ca asa ma simt si eu mai normala...
Ciobanita nu m-as face, da' treaba cu stana..., cu un bulz (mai bine, decat branza chioara), cu "si sa facem o cununa"...etc., etc., e un vis de primavara care tebuie sa treaca odata cu anotimpul...
Daca n-am visa "in culori" prea "alb-negru" ar fi uneori viata asta...