Sigur ca nu trebuie sa anunt eu in ce data suntem, nici ce sarbatoare e duminica, nici cum se cheama saptamana asta. Pur si simplu ar trebui sa stie fiecare OM. Macar din auzite, daca nu din credinta, daca nu din simtire. Nici cu ce se ocupa crestinii ortodocsi si catolici in zilele astea nu e cazul sa povestesc. Totusi, o privire (cam trista si din cauza norilor) surprinde cateva aspecte ale vietii oamenilor din vremurile noastre:
Unii au facut sau sunt pe cale sa finalizeze curatenia de Pasti, altii ... dupa timp si puteri.
Unii asteapta primele cu ocazia aceluiasi eveniment, in vreme ce altii abia isi mai asteapta si salariile.
Unii isi pregatesc bagajele pentru avion, iar altii ar fi fericiti sa aiba familia toata acasa.
Unii pregatesc liste lungi de cumparaturi, comenzi de miei si cozonaci, altii vor incondeia numai oua si vor primi poate o bucata de cozonac.
Unii mai savureaza niste mici cu bere, altii se straduiesc sa duca postul corect pana la capat.
Unii nu mai contenesc cu relele, altii asteapta ziua spovedaniei si sfanta impartasanie.
Si altele, si altele...
In aceste enumerari exista o ordine, deloc intamplatoare, a unora si altora. Chiar daca "altii" par a fi lasati la urma, locul lor e cel dintai. Caci Dumnezeu nu ne judeca dupa cat am reusit noi sau menajerele sa rasturnam casa cu susul in jos, nu ne lasa fara serviciu "drept pedeapsa"... si nici nu "ne taie mielul de pe lista" fiindca ne-am ingrasat prea mult. In schimb El poate sa ne umple sufletele cu bogatia familiei adunate chiar si numai la oua rosii cu ceapa si paine. Grija Lui o simtim, cei care o simtim, in moduri ... altele... Iar daca nevoile si necazurile chiar ne-au doborat de-o vreme, incercam sa ne amintim ca El este deasupra tuturor si ca numai cu rabdare vom putea afla care Ii e voia.
In saptamana asta unii sunt chiar mult mai incercati decat cei fara d'ale gurii. Unii se lupta cu boli grave, pretuind zilele in plus pe care le mai pot petrece intre ai lor sau chiar departe de ai lor, dar inca in lumea asta, pe care multi dintre noi o dispretuim. De cate ori maniindu-L pe Dumnezeu, nu ne plangem de "viata asta"?! De cate ori nu-i amaram si pe altii cu ganduri rele, dar fara justificari majore (precum cele de care aminteam aici)?! Asa e firea omului, din pacate. Fiecare e "buricul pamantului", fiecare e "cel mai" (daca nu grozav in BINE, macar in RAU), fiecare uita din cand in cand ca mai presus de toate avutiile e VIATA, iara viata fara SANATATE, nu are mare pret.
Imi vin atat de multe ganduri, atat de multe vorbe, dar nu as vrea sa fac greseli de exprimare ori de scriere, caci timpul scrisului e scurt, iar emotiile mari cand e vorba de asemenea lucruri. E greu sa exprimi asemenea simtiri. E greu sa le redai in cuvinte sarace asa incat cineva sa le poata patrunde exact asa cum le simti. Chiar si o scrisoare de dragoste adevarata presupune o mare incercare in exprimare, dar aici nu e vorba doar de iubirea dintre un muritor si-un altul, ci de iubirea Lui pentru oameni si de a celor ce CRED, pentru El.
Si nu in ultimul rand, iubirea celor ce CRED, pentru aproape.
Ganditi-va la BINE!! Ganditi-va la El!! Ganditi-va la Ei!!
SIMTITI!!!
P.S. 1. Am mai spus-o si o repet: ajutorul nu inseamna numai a scoate banii din buzunar, desi e clar ca de bani depind multe vieti. Transmiterea acestor mesaje din om in om poate insemna mai mult decat va imaginati. Multi dintre cei cu adevarate posibilitati ar putea gasi radurile voastre exact intr-un moment in care gandul ca deasupra sta un Dumnezeu si ca niciodata nu stim cand, cum si unde vom ajunge, ar putea sa le trezeasca o clipa de bunatate si sa daruiasca. Asemeni celor trei pe care-i puteti gasi mai sus (si pe care ii cunosc direct sau din surse foarte sigure) sunt multi, foarte multi in nevoie. Si cu mult mai multi sunt cei care nu apuca sa ceara. Ganditi-va si la asta!
2. Voua, OAMENILOR CU SUFLET, va dedic acest clip, iar tie, bunul meu prieten, iti multumesc din tot sufletul pentru BINE!!!
Vorbele mele alaturi de capodopera de mai sus ar putea fi deranjante, bruiajul din spatele unei melodii care altminteri ar purta auditoriul intr-o alta lume. Nu stiu insa de ce nu rezist si risc cateva randuri. Poate pentru preatinerii care n-au ajuns inca la Dante, dar care sigur nu vor putea ajunge la maturitate fara a afla despre Dante si Beatrice. Acesta este unul dintre cuplurile fara de care dragostea nu ar putea fi definita, este una dintre perechile istoriei acestei lumi zamislite de Dumnezeu din si intru iubire. Nu-s eu cea in masura a expune date exacte si corecte totodata despre cei doi, dar indemn cu toata inima catre cartile rezultate in urma cunoasterii si studiului adevaratilor oameni de litere. De la ei aflam ca cei doi s-au intalnit doar de 2/3 ori si ca nu si-ar fi vorbit niciodata, ca iubirea tanarului Dante pentru Beatrice Portinari a inceput cand acesta avea numai 9 ani (ea avand 8 ani si 4 luni) si nu s-a sfarsit nici dupa moartea acesteia, la varsta de 24 de ani, ca nici casatoria si nici familia pe care a avut-o mai tarziu nu au reusit sa faca din aceasta fiinta draga altceva decat iubirea vietii lui, un adevarat simbol al binecuvantarii divine. Povestea lor e una cat se poate de reala, chiar daca in viziunea generatiilor de astazi ar putea parea numai o creatie literara. "Vita Nouva", un minunat volum de dragoste, impleteste sonetele (31) cu proza intru ilustrarea iubirii ideale a lui Dante, ce traia continuu intensitatea sentimentelor pentru cea deja pierduta, dar vesnic conducandu-l spre revelatia parcurgerii drumului catre Dumnezeu, drumul iubirii. In volumul aparut la Humanitas datele cronologice localizeaza evenimentul scrierii acestei carti intre anii 1294-1295 (1292-1293 dupa alte surse). Eu nu tin atat de mult la date... mai ales atunci cand fascinatia continutului este una ca aceasta. 
