Varfurile degetelor au atins peretii reci,vii, distanti, paradoxal lipiti de trupuri,
adapostindu-se de vartejul iscat
de treceri sfidatoare
cu privirea atintita-n strada de dincolo,
alergand catre o cale adevarata,
nu doar o ulita pentru pompieri salvatori,
nu doar un culoar printre ziduri,
nu doar o strada pe sfoara.
Umbrele se duelau cu luminile
sub reflectoare solare
trambitandu-si pe rand victoria
de o clipa, de o zi, de o viata
in vreme ce felinarele susoteau
asteptand innoptarea,
fiecare pe o alta limba medievala
dar intelegandu-se intre ele
cand venea vorba de ...
iubirile uitate intre zidurile
strazii pe sfoara
2 comentarii:
Ce nostalgii mi-ai trezit cu imaginea a doua!... (Uită-te aici, ca să ai o idee.) Frumoase și cuvintele. Îți mulțumesc.
Bine ai venit! Nu stiu daca sa ma bucur ca starnesc si altora nostalgii, stiind cat de greu apasa ale mele.
Acuarelele tale sunt minunate, ca intotdeauna. E randul meu sa-ti multumesc :).
Trimiteți un comentariu