Trestia revoltata - NINA BERBEROVA

" In viaţa fiecăruia se întîmplă ca, dintr-o dată, poarta trîntită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decît un poate, lumea să se transfigureze, un sînge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa. Am obţinut o amînare. Verdictul unui judecător, al unui medic, al unui consul e amînat. O voce ne anunţă că totul nu-i încă pierdut. Tremurînd, cu lacrimi de recunoştinţă în ochi, trecem în încăperea următoare, unde sîntem rugaţi să aşteptăm înainte de a fi aruncaţi în abis. [...]

Incă din prima mea tinereţe, consi­deram că fiecare om pe lumea asta îşi are al său no man's land, unde îşi este propriul lui stăpîn. Există o viaţă ce se vede şi o alta, necunoscută celorlalţi, ce ne aparţine întru totul. Asta nu în­seamnă că una este morală şi cealaltă nu, sau că una este permisă şi cealaltă interzisă. Ci doar că fiecare om, din cînd în cînd, scapă oricărui control, trăieşte în deplină libertate şi în mister, singur sau cu altcineva, o oră pe zi, sau o sea­ră pe săptămînă, sau o zi pe lună. [...] Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina imprejurarilor, va descoperi intr-o buna zi cu surprindere, ca nu s-a intalnit niciodata cu el insusi. [...]

In acest no man's land, unde preva­lează libertatea şi misterul, se întîmplă uneori lucruri uimitoare. Intîlneşti aici oameni ce se aseamănă, reciteşti o carte cu o acuitate cu totul specială, asculţi o muzică cum n-ai mai ascultat-o nici­odată. Aici, datorită liniştii şi singură­tăţii, eşti străbătut uneori de cîte un gînd ce îţi va schimba existenţa, te va salva sau te va pierde. Se poate întîmpla, de asemenea, ca unii să plîngă sau să bea, să-şi amintească de ceva de mult uitat, sau — pur şi simplu — să-şi cer­ceteze picioarele goale, sau să încerce să-şi facă o cărare pe capul chel, sau să răsfoiască o revistă ilustrată, cu fete pe jumătate dezbrăcate şi luptători mus­culoşi. De fapt, ce ştiu eu despre asta? De altfel, nici nu vreau să ştiu nimic, în copilărie şi chiar în tinereţe (desigur şi la bătrîneţe), nu simţim întotdeauna nevoia acestei a doua existenţe. Dar să nu credem că ea este o sărbătoare, şi că tot restul vieţii reprezintă cotidianul. Graniţa este între viaţă aşa cum e ea şi existenţa secretă."

Din colectia CARTEA DE PE NOPTIERA (Editura Humanitas) am dat peste "un foarte scurt, dar a multe cuprinzator" roman de dragoste. Sentimente si intamplari descrise cu simplitate, conturand imaginea unui taram secret, taramul in care fiecare se intalneste cu sine insusi, locul unde nu mai exista stapani, unde umbrele sau luminile raman numai ale tale.