Capitala tuturor in... alb - negru

Din pacate imaginile acestea au mai mult negru, dar au totusi claritatea lor. Voi reveni cu unele mai luminoase.

Singuratate si destin - E.M. CIORAN

" Sunt eu? Nu sunt eu? Raman perplex in fata anilor, a evenimentelor si a atator cuvinte cu sens si fara sens. Cum sa nu fiu contaminat de un inepuizabil orgoliu, de credinta in sine si de victoria asupra fricii de ridicol? Adevarul este ca credeam in mine, ca-mi aranjasem o soarta si ca tensiunea interioara era intretaiata de un vartej in acelasi timp rafinat si salbatec. Secretul meu era simplu: n'aveam simtul masurii. In fond aceasta-i cheia oricarei vitalitati. - Paris 16 Julie 1990"

Recitesc aceasta carte dupa ce am descoperit oarecum un alt Cioran in "Scrisori catre Wolfgang Kraus 1971-1990", carte aparuta recent la Humanitas in traducerea, alcatuirea si cu adnotarile profesorului George Gutu. O recomand.

M-am intors!

Dupa un post negru fortat de imprejurari externe, dar mai cu seama interne, in care am sperat luminarea drumului virtual pe care pornisem, dupa indelungi si repetate pendulari intre a inchide totalmente spatiul meu oferit tuturor si nimanui, si a-l remobila, redecora, restructura, dupa atata tacere, M-AM INTORS CU GANDURI NOI.

Asadar, SUNT!

Mi-au crescut ramuri (bloguri noi colaterale, la care va voi da trimiteri in curand). Crengile libere, dar atat de strambe ale sufletului si mintii mele acopera albastrul incolor al unor taramuri unde am cutezat sa ma aventurez. Aici s-a facut prea mare mizerie , asa ca voi muta tot ce se poate dincolo, astfel incat lucrurile sa fie cat mai asezate.

Habar n-am daca asta imi va aduce mai multi oaspeti sau ma vor parasi definitiv cu totii (stiu ca asa e legea firii - NIMIC NU E VESNIC, nimic in afara de iluziile mele).

Vede-vom sau vede-voi cine, pe unde, cand, de ce o mai aparea...